dincolo de sine



Realitatea este, cum spui tu,
compusă din puncte de vedere…
Suma punctelor, cum spune matematica,
dă naştere unei linii
mai mult sau mai puţin drepte,
dar peste care nu se trece,
decât pe tărâmul viselor,
unde nu există teamă,
nici aripi frânte,
acolo totul se poate,
iar cu mâna întinsă,
atingi cerul.

Acolo sunt stăpână
peste visele mele şi visele tale…
un singur gest şi ele prind fiinţă,
îşi deschid aripile şi se înalţă
până la linia aceea, o ştii tu,
mai mult sau mai puţin dreaptă.

Acolo se izbesc
de suma punctelor de vedere şi…
cu ochii orbi şi aripile frânte,
se lasă arse pe rugul conştiinţei de sine.

În cenuşă
mai mocneşte înăbuşit,
o boabă de jar ce se închipuie
o Phoenix nenascută încă.
Sancta simplicitas!

Mai bine adaugă încă un ram
din pomul realităţii,
să ardă totul,
până la ultima scânteie.

Poate că aşa va dispare
şi teama aceea
ce m-a împiedicat să trăiesc.
Teama că s-ar putea
ca visul să-şi ia aripile la spinare
şi să treacă dincolo de linie.
Aşa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată.

De ce să mi se întâmple mie?

tacerea


..a adormit în mineImage
tăcerea
rezemată de un colţ
de inimă
urlă cu glas metalic
lupul de argint
la marginea pădurii
de gheaţă
aşteaptă carnea mea
îmbrăţişarea pămîntului
cu frunze de arţar
mă învelesc pe ochi
în oraşul dintre ape
subteran
tăcerea
a adormit în mine…

Acolo unde totul este mut…


De ce e viaţa aşa de grea?
Mereu tu, trebuie să lupţi,
Să-ţi aperi locul, şi să uiţi
De cel din jur ce nu te vrea.

M-am săturat să lupt mereu
Să-mi apăr interesul,
Să sun acolo, să-l chem pe el,
Dar, n-are sens demersul.

Cu toţi în jur încerc să lupt
Primind mereu mustrare,
Atunci las mîna spre pămînt
Şi ce-o să fie oare?

Aş vrea să plec, să plec în lume
Să uit de-al meu trecut,
Să nu mă ştie nimeni unde
Eu merg, şi-aş merge ca un mut.

Familia nu mă-nţelege
Cred doar că e un simplu moft
Însă cînd viaţa ta te doare,
Îţi vine greu cu faţa să zîmbeşti.

Cu moartea totul se sfîrşeşte
Atunci cînd viaţa e-ntrecut
Tu pleci de pe pămînt, într-o poveste

Acolo unde totul este mut…

chiar daca….


 

A  fost cîndva şi pe pămînt singurătate

Cînd omul nu era deloc, nici pe aproape

Atuncea noi n-am  existat

Însă acum ne-am revoltat…

Căci din materie fiind, noi…

Nu ştim unde ne poartă al nostru gînd

Şi crezînd că totui adevăr,ne pierdem

În a labirintului mister…

Mister de nepătruns,unul ciudat

Acel fără de care am intrat,

Intrat noi intro lume toată adevăr

Dar părăsind-o, o umplem de mister

Chiar dacă eu l-am întîlnit pe el

În noaptea plină de un tainic adevăr,

N-am cunoscut din partea lui un sentiment

Atît de pur şi sincer şi curat

Dar datorita lui eu am aflat că pot iubi…

Chiar dacă sărutînd-ul îl detest,

Chiar daca îl urăsc dar şi-l iubesc…

Asta-n ansamblu însemnînd că eu traiesc…

Şi chiar de-n viaţă nu-i uşor

Să ştii că cel ce te iubeste

În fiecare zi trăieste de dragul tau…

Poezie populara cu caracter oral


Poezie populara cu caracter oral

I love you atat de tare
incat i believe ca mor.
U are so incantatoare
oh, my dear, cat te ador!
When I go la brat cu tine,
Ma simt tare magulit,
Caci are looking toti la mine,
Oh, I am so fericit!
Al;l ar fi atat de bine,But u see, nu-i chiar asa,
Caci I tell ce simt in mine
Dar u smile si smile intruna
And I think ca spun trasnai.
Please nu face pe nebuna
Si mai look in ochii mei
Understand?I love u draga,
How could I sa-ti mai vorbesc?
U are totul pentru min
And I want sa te-ntalnesc
But it’s difficult, vezi bine,
Caci your mother e pe faza
Si din five in five minute
Carefully te controleaza.
Maybe sa ajung la tine
Ca in Shakespeare’s Juliet.
I,Romeo, love pe tine,
Give me scara din boschet!